Izmana pe calator

DESIGN INTERIOR #32

2010-07-27T19:04:00.000+03:00

Caffe Doncafe, chiar in sediul lor si drumul de la intentie la realizare. In jumatatea din stanga a imaginilor se vede ce s-a proiectat, in jumatatea din dreapta - ce s-a realizat.
Design si concept - ARCHITECTURE UNITED (subsemnatul)
Realizare - Illustra Design/Sun Deco (Cristina & Dragos Lazarescu)

AC-DC Bucuresti, 16mai

2010-05-23T20:05:00.000+03:00

Cam așa s-a văzut de unde am fost eu, adică din normal circle. Mi-am promis că la următorul concert la care voi merge îmi voi lua bilete fix sub scenă, că m-am săturat de proiecții si monitoare - vreau fiu printre ăia pe care sare transpirația celor de pe scena.

Thailanda - epilog

2010-03-06T08:32:00.001+02:00

Am plecat din Thailanda dintr-o data. Drumul de intoarcere s-a derulat cu repeziciune de pe strada principala din Krabi pana la usa apartamentului din Iancului, timp de 57ore, fara nicio surpriza si parca intr-o transa. Ajuns in Bucuresti, locul imi era de o familiaritate suparatoare si nu avea nimic in comun cu ultimele 40 de zile. Diferenta era atat de mare, incat perioada petrecuta acolo parea ca apartine unui vis ale carui detalii te chinui sa le pui cap la cap. Am intrat in casa, si am scos din bagaj toate micile suveniruri si cele cateva obiecte pe care mi le-am luat din Tailanda si le-am insirat pe masa ca intr-o expozitie menita sa tina vie amintirea. Apoi am constientizat - prezentul e aici, acum si nu poate fi altfel decat exact asa cum este. Problema si durerea se trageau din alta sursa - nu apucasem sa ma despart cum trebuie de niciunul din locurile prin care am trecut si nici de oamenii pe care i-am cunoscut. Am trecut cu vederea de fiecare data acel moment al despartirii, refuzand sa constientizez ca se intampla si m-am refugiat in confortul psihic al calatoriilor lungi, stiind ca de fiecare data ma voi intalni cu locuri noi care imi vor tine constiinta ocupata. Dar drumul de intoarcere nu s-a adus decat pe sine ca noutate, si la finalul lui asteapta suparator intalnirea cu tine insuti.
In concluzie, e cazul sa-mi iau ramas bun (in ordinea aparitiei pe ecran) de la:
Chai, Apple, Kavil, Tuppeny, Robbie, Kaa, Maam, Andrei, Cristi, Ioana, Nii, Vilai, Daeng, Boy, Brad, Autain, Kip, Opor, Jennifer, Charlie, Pee si toti ceilalti ale caror nume nu mi le mai amintesc sau nu le-am aflat vreodata, dar cu care drumul meu s-a intersectat.

***

Ko Phangan

2010-02-20T06:36:00.000+02:00

Ce poti sa spun despre insula in care am petrecut mai bine de doua saptamani din cele 6 pe care le-am avut la dispozitie? Ca am inceput sa ma simt ca acasa aici? Ca deja m-au adoptat localnicii? Ca parca am impartit casa in care stau cu Andrei dintotdeauna? (Andrei sta aici un an, fericitul) Cel mai bine e sa mai pun un rand de poze.

Ao Nang

2010-02-20T03:51:00.000+02:00

Un fel de Mamaia, versiunea imbunatatita, si cu peisaje din alta lume. Prea turistic, totusi, pentru gustul meu.

Khao Phanom Bencha, parcul national

2010-02-19T05:49:00.000+02:00

Din nou cascade, din nou pesteri, galerii, pereti de stanca si jungla tropicala.
Highlight – Khao Phueng Cave – o pestera la care se ajunge dupa un urcus abrupt pe un perete, cu galerii de 30-40m.
Ma intreb daca te poti plictisi de tara asta vreodata.

Wat Tham Suea – Tiger Cave Temple

2010-02-18T12:48:00.000+02:00

Din Krabi am vazut in prima zi, la cativa km de oras, chedi-ul unui templu pe varful unui munte. Muntii de aici sunt ca niste dinti de roca cu pereti verticali care ies din padurea tropicala. Mi-am zis – sigur acolo se ajunge doar cu elicopterul. Ei bine nu. Cand am ajuns in incinta templului am dat peste o alee si un indicator pe care scria simplu “To the top – 1300 stairs”. Din nou, mi-am zis in barba – o nimica toata. Doar ca era amiaza, cald, soare si jungla. In zona aflata cam in al doilea sfert al scarilor traieste o populatie de macaci lipsiti de absolout orice complexe, care mai arunca din cand in cand cu pietre, fura obiectele pe care le pui langa tine sau pur si simplu ocupa cu nesimtire scarile. Dupa ce am trecut de ei deja ma simteam ca in jocurile pe calculator, asteptand nivelul 2. Si a venit. Treptele nu mai erau de 20cm incepusera sa bata in 40-50cm. Nivelul 3 – am ajuns pe varf, la micul templu, unde trebuie sa te descalti, si sa calci pe lespezile de piatra bine incinse de soare. Deci soarele batea si de jos, si de sus. Am facut pozele, am mai baut 2l de apa si am pornit inapoi. A fost unul din acele momente in care imi doream sa am o parapanta la mine, dar a trebuit sa o iau inapoi in jos pe scari si sa injur printre dinti macacii.
La baza muntelui, pe partea opusa sunt chiliile calugarilor budisti si mici altare amenajate in grote, intr-un loc rupt de lume si in care se aud doar zgomotele padurii.

Khlong Thom, parcul national

2010-02-17T04:44:00.001+02:00

“Sra Morakot (The Emerald Pool)” – seria de lacuri cu culori ireale – pete de albastru in jungla, pur si simplu. L-am vazut si am ramas mut.

“Hot Waterfall” este o cascada cu apa termala (40grade) care curge in trepte si care a format in fiecare treapta un bazin ca un jacuzzi, cu pereti netezi si numai buni de balacit. La baza cascadei, apa este rece (25grade), numai buna sa te racoresti dupa baia calda. Cand am intrat in cascada, afara erau cam 30grade, si nu stiam la ce sa ma astept. Contrar aparentelor, senzatia este extraordinara.

Ray Leh,

2010-02-16T13:06:00.003+02:00

peninsula de la nord de Krabi, separata de contintent de o padure de mangrove si in care se poate ajunge doar pe mare este locul cu cei mai spectaculosi pereti de stanca care coboara pana pe plaja. Intr-unul din acesti munti este ascunsa o laguna intr-un un put adanc de cam 50m si tot cam atat de lat, format exact in varful muntelui care iese din mare si in care se coboara pe un horn pe lanturi. La baza lui este un lac ascuns, iar peretii sunt impaduriti cu vegetatie tropicala. Senzatia de aici este de alta alta lume, locul fiind complet izolat de sunetele din exterior iar toate zgomotele junglei sunt amplificate de peretii de stanca. Al doilea accent a fost Diamond Cave, o pestera amenajata si iluminata, cu galerii de peste 30m si formatiuni impresionante.

Krabi

2010-02-16T12:48:00.002+02:00

Provincia Krabi este locul care te lasa perplex in mod iremediabil. Am stat o saptamana in capitala provinciei (tot Krabi), si am mers in fiecare zi in locuri noi. Calul de lupta, partener credincios inchiriat cu 180baht/zi a fost o Honda Air Blade PGMf1.

Chiang Dao - taramul elfilor

2010-01-30T12:49:00.000+02:00

La 70km mai la nord de Chiang Mai este Chiang Dao - un oras, zic ei - satuc zic eu, prafuit, care in sine nu prezinta niciun interes. Ce e important aici e muntele de langa oras, la baza caruia e o pestera spectaculoasa, si o manastire budista infipta in coasta muntelui, la templul careia se ajunge pe o scara lunga din care se mai desprind si alte alei in trepte catre chiliile calugarilor.

Chiang Mai

2010-01-29T12:02:00.003+02:00

Impresiile legate de Chiang Mai sunt amestecate. Dupa o calatorie de 12 ore cu trenul din Bangkok, am ajuns intr-un oras mult mai linistit, dar anost la prima vedere. Am intrat in cateva temple, mi-am luat cazare la o pensiu ne intr-o casuta dintr-o curte destul de mare plina de palmieri si bambusi, am incercat sa dorm cateva ore (fara succes, din cauza muzicii in surdina din gradina), si am iesit in oras. Mi-am adus aminte de antidotul universal, si am intrat intr-un salon de masaj cu ochii inchisi cand am auzit vocea subtire "Hellooo, maaasage". Si a functionat. In ciuda aparentei anoste, orasul e plin de viata, si e populat de un amestec de expati cu localnici, intr-o stare generalizata de buna dispozitie si toti pusi pe glume.
A doua zi am schimbat casuta din gradina cu muzica, zgomot si tantari pentru o camera perfecta intr-o pensiune, contra fabuloasei sume de 180baht (aproximativ 3,5euro). Daca nu ai nevoie de aer conditionat noaptea, optiunile de cazare vor deveni mult mai ieftine. Si tot aici trebuie sa mentionez ca saltelele in Tailan da sunt perfecte pentru cei care prefera un pat tare (printre care ma numar si eu).
Zilele urmatoare am gasit de inchiriat o bicicleta decenta (Merida Matts), 100baht/zi, si am pornit sa explorez imprejurimil e. Incet, incet am inceput sa dezvolt reflexe si pentru traficul pe partea stanga. Dupa o tura pana la templul de pe muntele de langa oras (Wat Phratat Doi Suthep) am mai slabit cateva kilograme si am avut parte de o coborare geniala. Diferenta de nivel a fost de 800m in 11km.
To cut the long story short, accentele sederii in Chiang Mai au fost:
- Peppermint Coffee House, carciuma la care mi-am petrecut diminetile si serile, cu cea mai vesela proprietareasa ever.
- Sunday Walking Street - targul de duminica unde se aduna toti mestesugarii si artizanii, si unde poti sa obtii chilipiruri naucitoare. Pe strada principala din orasul vechi, in fiecare duminica se inchide traficul, se insira tarabe pe ambele laturi, iar pe mijlocul strazii sunt performeri de toate felurile, de la traditionali pana la liceeni cu chitari electrice.
- Monthatan Waterfalls - parcul national cu cascade din mijlocul junglei
- Serile din fata portii Thapae, unde se aduna liceenii in grupuri (de capul lor) si fiecare grup face ce stie mai bine, kata de Muai Thai, dansuri, muzica, bicicle stunts, motorbike stunts, grupul proprietarilor de Vespa isi mai trag o serie de poze cu motoretele, si cel mai important - socializeza.
- gradina in care erau depozitate ornamente si decoratii ceramice din temple.

Thai cuisine - street food

2010-01-25T13:09:00.004+02:00

Pentru ca tot am mentionat mancarea de pe strada, am pregatit si o selectie de imagini cu bunatatile de aici.

Bangkok pentru incepatori

2010-01-22T18:49:00.003+02:00

Bangkokul te lasa cu gura cascata iremediabil. Ia orice ti-ai imagina ca poate fi acolo si inmulteste cu 10. Am stat doar doua nopti si trei zile la Rambuttri Village and Inn, undeva in zona notorie a backpackerilor - Khao San Road. Hotelul de 3* cu un lighean de piscina a costat 600baht (12euro)/noapte. Khao San e un fel de Vama Veche fara mare si fara romani, cat e ziua de lunga.
Primul contact inevitabil il ai cu soferii de tuk-tuk care din 30 in 30s vor incerca sa te racoleze, sa te duca undeva unde numai ei stiu, sa iti propuna, sa te intrebe de unde esti si unde vrei sa mergi. In foarte scurt timp inveti sa le zambesti in stilul "I know your business, leave it", si te lasa in pace. Alta chestie care te socheaza e poluarea. E un fel de piata Universitatii de 5 ori mai rau pe orice straduta. Trecerile de pietoni sunt doar desene pe asfalt pentru soferi.
Pe rand, lucrurile pe care le-am trait in astea trei zile, ca sa nu fac povestea foarte lunga, au fost:
- mancarea de pe strada - super-gustoasa si ieftina
- masajul tailandez - te face alt om intr-o ora. M-am lasat atras in mod gentil intr-un salon de masaj printr-un gang dintr-un bar, la etaj, intr-o camera intunecata unde am fost framantat, torsionat, intins si presat in cele mai placut-dureroase feluri. Am lasat 200baht si am revenit a doua zi.
- night market - un parc imens ocupat cu de localnici cu paturi care vand absolut orice. Pe o alee se fac masaje pe strada, pe saltele intinse pe jos. Food-carts cu mancare inca si mai buna. Surprinzator, de fiecare data cand am fost aici am fost singurul strain din zona, iar localnicii nu trageau de mine si nici nu se uitau ca la urs.
- cartierul chinezesc - un balci imens pe fiecare strada, unde, din nou, la tarabe poti gasi orice, inclusiv o varietate impresionanta de arme albe. A fost momentul in care mi-am promis sa evit scandalul cu orice pret. De fapt, momentul asta a fost cand am trecut pe o strada unde erau exclusiv magazine cu arme de foc si munitii - absolut orice fel de pistol, pusca, shotgun si semiautomat la care te poti gandi.
- un localnic, racoleur, cu care m-am intalnit in doua locuri diferite in zone diferite, si care pana la urma mi-a castigat increderea cand mi-a zis ca la sectia locala de politie gasesc harti gratis. Dar in sectia de politie, politistul s-a oferit sa ma duca cu motocicleta la o agentie "foaaarte acreditata" de turism unde pot gasi orice. Evident, n-am cumparat nicio excursie, m-a mai plimbat pe la vreo doua agentii si m-a adus inapoi. I-am multumit ca mi-a pierdut o ora din zi, si mi-am vazut de treaba.
- temple budiste, dintre care cele mai pitoresti nu sunt cele mai laudate.
Dupa trei zile mi-a ajuns nebunia si am plecat cu trenul spre nord, in Ciang Mai. Mi-am luat o bicicleta, si maine o sa fac o tura pe muntele de langa oras.

Thailanda - intro

2010-01-22T14:23:00.000+02:00

Cam de vreo 5 luni cochetez cu ideea de a calatori in Tailanda pe o perioada nedeterminata. Si cum, in toate actiunile pe care le incepi exista un gest care marcheaza inceputul aventurii, la mine gestul a fost luatul de la Carturesti al ghidului Lonely Planet cu Taialnda. Iar prin decembrie, toate au inceput sa curga de la sine - bilet, viza, cumparatori, liste, bagaje si gata - avion, Turkish pana la Istanbul, Emirates pana la Dubai si apoi Bangkok. 18ore in total. Mi-am rezervat prima noapte la un hotel in Bangkok prin agoda.com, si cam atat.
Pe cursele Emirates m-am simtit chiar rasfatat - masa cu 3 feluri, bauturi, interactive entertainment system, si cam tot ce vezi prin filme...
In aeroport in Bangkok mi-a venit rucsacul de la cala cu un fermoar si niste tridenti deschisi "accidental", dar se pare ca un prosop si niste chiloti, ca sa nu zic lenjerie, n-au prezentat niciun interes. Oricum, de fiecare data cand zbor ma minunez de ce li se intampla bagajelor. De data asta au reusit sa indoaie o intaritura de dur-aluminiu de la rucsac (e foarte tare, pe cuvant...). Am facut o mica si inutila sesizare, si mi-am vazut de drum. Adica de taxi, pana la hotel, care a avut un pret decent si rugaciuni budiste la radio.
Zilele urmatoare continui cu Bangkok si cu poze.

Cavernele de la Tyulenovo

2009-10-01T22:36:00.007+03:00

Din nou am fost in Bulgaria, cu gandul sa ajung direct la faleza prabusita de la Tyulenovo. Este locul unde doar am apucat sa "miros" un pic ce e pe sub apa, ultima oara cand am fost cu Doru, intr-o lunga serie de peripetii. Acum am avut ocazia sa-l explorez pe de-a-ntregul.
Relieful subacvatic este format din bucati masive de faleza care s-au prabusit in mare, formand canioane si grote si labirinturi acoperite. Zona se poate explora pe mai multe paliere -12m, 7m, 5m.

Tura Fagaras

2009-10-01T22:05:00.007+03:00

Una am planuit si alta am facut. Dar una peste alta, a iesit foarte bine.
Am plecat duminica spre Avrig, la ora 3pm, am ajuns la cabana Barcaciu noaptea la 9pm, si luni dimineata am pornit pe traseul Lacul Avrig, Vf. Scara, refugiul Scara, Vf. Serbota, custura Saratii, vf. Negoiu, strunga Doamnei, Lacul Caltun, strunga Ciobanului, cabana Negoiu, cabana Barcaciu si retur.
In rest, cel mai bine dau niste citate din conversatii:
"Cati polonezi sunt in refugiu [scara]?"/"Trei - punem cortul, ca-s periculosi". N-am gasit loc drept, am dormit in panta.
Custura Saratii, la final: Eu - "Anul asta mai vreau s-o fac o data". Bogdan - "Este locul in care nu voi mai veni niciodata"
Caldarea Caltunului: Bogdan - "Pai pana acum n-am fost de fapt decat in niste machete de munti"
Refugiul Caltun: discutie cu doua tipe si un tip din Israel: "Voi cu ce va ocupati?"/ "Suntem in armata, la tancuri. Acum suntem in permisie". Popi - "Nu 'teleg 'imic!"
Valea Porumbacului: Eu - "Ma ala e urs". Bogdan - "E drujba, mah...". Eu - "Urs sa faca ca masina de tuns iarba n-am auzit. Si nici englezi sa tunda gazonul pe munte n-am vazut"
Atat.

Tura Voina-Podragu-Caltun

2009-09-16T19:19:00.003+03:00

Planuiesc sa plec in septembrie in tura urmatoare.
Traseul va fi Cabana Voina, Lacul Iezer, Varful Rosu, Muntele Oticu, Curmatura Bratilei (campare), Fereastra mare a Sambetei, Vistea Mare cu detur pe vf. Moldoveanu, cabana Podragu (campare), saua Capra, lacul si refugiul Caltun si coborare pe valea Paltinului in Transfagarasan.
Portiunea cea mai dificila este Voina-Podragu, cu o lungime de 45km.

Vama Veche 2009

2009-09-01T02:53:00.007+03:00

Atat.

Scufundari la Tyulenovo, Yailata and more

2009-07-07T20:25:00.014+03:00

In acest weekend (4-5iul 2009) am continuat impreuna cu Dan si Alex exploararea coastei de nord a Bulgariei. Zona prezinta interes din punct de vedere al scufundarilor de pe mal datorita falezei stancoase dintre cap Shabla si cap Kaliakra. Faleza are intre 3 si 50m inaltime si are putine locuri prin care se poate cobora liber pana la mare, si inca si mai putine prin care se poate cobora cu echipamentul scuba. Zona este bogata in izvoare sulfuroase si ape termale. Intr-unul din locurile de scufundare am gasit izvoare sulfuroase subacvatice care adunau in jur o fauna bogata. Intre Shabla si Tyulenovo marea a sapat in malul stancos grote partial submerse care formeaza mici galerii, la adancime mica. Grotele se numesc Marea si Mica pestera a focilor. Se pare ca pana prin 1970 in zona a trait o specie de foci, acum disparuta, care populau aceste grote. Adancimea maxima in apropierea falezei este de 8m. Pe masura ce te indepartezi de mal, fundul devine nisipos, fara sa castige in adancime mai mult de 1-2m. Intre Shabla si Tyulenovo am gasit trei locuri de intrare accesibile de care te poti apropia rezonabil cu masina pe drumurile de pamant din zona. Cel mai interesant este cel din care am intrat prin pasul gigantului, cu mica observatie ca inaltimea de la care am sarit era de peste 3m. Al doilea loc este in zona Kamen Briag, in apropierea rezervatiei arheologice Yaylata. Intr-adevar, in regiune s-au suprapus mai multe civilizatii, cele mai vechi vestigii fiind niste locuinte tracice sapate in piatra, si cele mai noi resturile unei cetati fortificate bizantine construita chiar pe marginea falezei. Faleza este mult mai inalta aici, ajungand la aproximativ 50m. Singurele doua poteci care coboara la baza falezei sunt abrupte si inguste, numai bune de escaladat dupa terminarea scufundarii cu echipamentul in spate. Dar si rasplata este pe masura. In zona relieful subacvatic este stancos, formand canioane si grote. Cele mai interesante sunt insa izvoarele sulfuroase. In apropierea lor creste o vegetetatie deasa de alge, intocmai ca o gradina de zarzavat punctata de multe coloane de bule de hidrogen sulfuros care ies din nisip. Acestea atrag multi pesti - in zona am vazut cel mai mare crab de pana acum (abdomen de aprox 15cm), populatii de stavrizi, hamsii si omniprezentii guvizi. Accesul in rezervatie costa 3 leva de persoana. Mai la nord exista statiunea Shabla, in care se ajunge din Sveti Nicola. La intrarea in statiune se plateste o taxa de 5leva. Mai jos pe drum, dupa parcarea principala, se ajunge cu masina deasupra unui mic golf, cu o plaja gratuita. Despre acest loc de scufundare am mai vorbit si intr-un post anterior, de anul trecut. Ce am descoperit in plus anul acesta este un pasaj pe sub una dintre stancile inalte al carei varf iese pana deasupra apei. Parcurgerea lui este o buna sursa de adrenalina, avand o lungime de aproximativ 10m, dar o inaltime care scade treptat de la 1m la 50cm. Astfel, in momentul in care m-am apropiat de iesire am simtit ca ma infig ca o pana intre doua scanduri si dau inutil din labe. Am rezolvat problema aranjand un pic buzunarele de lest ale vestei dupa care am razbatut in partea cealalta. Problema este aprecierea gresita a dimensiunilor sub apa, pasajul fiind de fapt mult mai ingust decat pare. Ca sa nu-mi sara "scafandrii tehnici" in cap, trebuie sa mentionez ca Alex era in spatele meu, in zona sensibil mai inalta a grotei, iar Dan de-abia astepta pe partea cealalta sa ma impinga gentil inapoi cu un picior in fata. In fine, al patrulea loc pe care l-am explorat in acest weekend a fost golful Bolata, chiar de langa cap Kaliakra. Golful ascunde o mica plaja si un dig unde am gasit turisti, pescari si un mic grup de scuba-invatacei cu impreuna instructorul, cu care am schimbat si cateva vorbe. Locul este ideal pentru o scufundare "de incalzire", cu intrare de pe plaja, o adancime maxima de 7m si un relief subacvatic stancos. Zona este cat de cat pazita de curenti de paravanul format de capul Kaliakra. Ca nota de avertizare, in cazul in care ajungeti aici nu incercati sa va apropiati nici pe la suprafata nici pe la fund de capul Kaliakra, deoarece prin zona trece un cablu subacvatic care pleaca de la o unitate de paza de frontiera, iar la mai putin de un km in larg trece senalul navigabil. In concluzie, a fost un weekend reusit, cu patru noi locuri de scufundari descoperite.

Scufundari la Cap Shabla - Marea Neagra

2009-06-09T19:47:00.007+03:00

Am plecat in weekendul trecut impreuna cu Dan si Alex in Bulgaria, cu scopul de a cauta locuri de scufundari pe coasta de nord. Din documentari, am reusit sa identificam farul Shabla si faleza dintre Shabla si Tyulenovo ca locuri excelente pentru scufundari. Prima scufundare a fost la farul Shabla, deoarece ne asteptam sa fie o scufundare de adancime. Conform descrierilor, platforma continentala avea o cadere brusca de la 4-8m la 25-27m, chiar in apropierea tarmului. Apa era foarte limpede cu o vizibilitate de 8-10m, dar primul contact cu ea ne-a adus si o surpriza - pe 7iunie, apa avea 9-10grade la mal. Apoi a doua surpriza a fost curentul foarte puternic ce batea dinspre sud - sud vest. Cand spun curent puternic, inseamna, citandu-l pe Dan, ca daca infigeai un tarus in nisip te flutura ca pe steag. Am purces la scufundare contra curentului, inspre larg. Dupa cam 20min aerul era deja la jumatate. Intr-adevar, relieful cobora in trepte, mai intai la 10m, apoi la 12m, si apoi la 17m. La baza peretului de la 17m curentul crestea in intensitate, si vizibilitatea scadea drastic. Cum oricum aerul era aproape de jumatate, ne-am decis sa ne intoarcem. Speram sa fim in curent ca in autobuz la intoarcere, si sa privim de la geam frumosul. Dar n-a fost sa fie. Pardalnicul de curent urma un arc de cerc destul de strans, iar directia noastra de intoarcere tot impotriva lui a fost. Am iesit destul de aproape de locul de intrare, si am cazut lati dupa ce ne-am suit pe mal. Ne-am revenit pe baza de sandwichuri si eugenii.

Al doilea loc de scufundare pe care l-am gasit dupa ce am luat la pas faleza pana la Tyulenovo avea sa fie o surpriza extrem de placuta. Am facut in total trei scufundari acolo. In peretele de stanca se formeaza un golf, din care coboara niste trepte naturale de piatra pana in mare. Intrarea este relativ ferita si se poate face cu usurinta. Dupa ultima treapta, adancimea fundului este direct de 4-5m, acoperit cu pietris mare si nisip rugos, care nu se ridica in suspensie. Scufundarile le-am facut de-a lungul falezei, prin relieful stancos subacvatic. Adancimea medie este de 9-10m. La tot pasul ti se deschid crevase, grote, puturi care coboara pana la 11m, caverne de diferite dimensiuni, pentru explorarea fiind nevoie si de lanterna. Cea mai mare surpriza a fost descoperirea a doua epave de dimensiuni medii (aproximativ 2,5m inaltime si probabil 15-20m lungime). Intr-adevar, citisem despre locul numit "twin wreks" aflat in zona, dar nu prea visam sa il si descoperim.

Accesul in zona se face pe drumuri de pamant care se desprind din soseaua care leaga Shabla de Tyulenovo, paralela cu malul.

Muntii Mehedintiului

2009-05-31T12:35:00.005+03:00

In muntii Mehedintiului se ajunge prin cheile Cernei. Accesul se poate face via Drobeta Turnu Severin - Herculane, sau via Targu-Jiu - Baia de Arama. Recomand traseul prin Baia de Arama pentru peisajele de exceptie oferite de traseu la tot pasul. Valea Cernei desparte Muntii Cernei de Muntii Mehedintiului.
Recomand inceperea drumetiei cu Cheile Tasnei, cu acces pe la cabana Dumbrava. O data terminat urcusul de 1/2 de ora, peisajul se deschide brusc in spatele unei culmi stancoase, oferind o perspectiva monumentala asupra cheilor, de la nivelul stancilor de sus. In crapaturile din stanca creste pinul negru de Banat, specie protejata, si destul de spectaculoasa. Traseul continua cu un urcus domol, trecand prin doua poieni largi pline de energii pozitive. Marcajele sunt din ce in ce mai rare, disparand complet la un moment dat. Nu recomand urmarea traseului dunga rosie neinsotiti de un cunoscator, sau fara un gps adecvat, tocmai din aceste motive. Traseul rataceste prin padure, iar poteca dispare la un moment dat. Pentru a ajunge in creasta si apoi in crovuri, trebuie sa incepi urcusul spre nord inca din caldarea glaciara ce se deschide spere moara de apa de dinaintea stanei mari din vale. De acolo, traseul continua de la sine, parcurgand cele trei crovuri.
Urmatoarele destinatii din zona vor fi crovurile, muntii Cernei si izvoarele Cernei. Sper sa revin curand cu descrieri.

Apartament Banu Manta

2009-04-15T16:42:00.002+03:00

Tema de proiectare pot sa spun ca m-a uns la suflet in cazul acestei lucrari. Cerintele clientilor au fost: multa lumina, ferestre mari, rezolvari simple, linii drepte, spatii coerente, spatiu fluid si continuu, alb, lemn. Ce sa mai, am lucrat cu o placere asemanatoare cu cea de cand eram mic si primeam un set nou de Lego.

Sapte scari, Piatra Mare

2009-04-06T23:05:00.001+03:00

Toata lumea stie sa ajunga la Sapte Scari. Dupa Timisul de Jos, faci dreapta spre Dambul Morii si ajungi in Canionul Sapte Scari. In ciuda faptului ca e un loc extrem de popular, nu inceteaza sa ma incante de fiecare data cand ajung aici.

Showroom de finisaje

2009-02-02T14:41:00.000+02:00

Tema de proiectare destul de dificila. A trebuit sa creez din materiale si finisaje un spatiu de expunere pentru materiale si finisaje.

Pestera Alunii Negri

2008-12-17T23:53:00.001+02:00

Am ajuns in decembrie in aceasta pestera dupa ce ne-am documentat cat de cat despre ea. Ce am aflat este ca e aproape de sosea, in localitatea Campul lui Neag, ca este printre cele mai labirintice pesteri din Romania, cu ramificatii pe n nivele, si cel mai important - se poate parcurge fara echipament tehnic. M-am dotat cu fir ghid, marcaje reflectorizante (vipusca de uniforma de politist) si multe baterii. Buuun. Am ajuns la fata locului, si am inceput cautarea, conform indicatiilor - "aproape de sosea, ascunsa in spatele unui palc de aluni" (de unde si numele). Am cautat-o timp de doua ore intr-o burnita marunta si deprimanta. Am intrat in vreo cinci grote care niciuna n-au fost ce trebuia si ne-am hotarat sa ne intoarcem. Dar totusi , sa mai cautam o data, si dup-aia plecam. Eh, am gasit-o. Cu un val nou de energie declansat de bucuria ca n-am venit degeaba (dar numai pe jumatate, caci eram deja bine obosit de cautare), am purces la explorare. Intr-adevar, pestera este foarte intortocheata. Nu are nimic spectaculos - doar galerii inguste si intortocheate. Si apoi, surpriza. Pestera nu se poate explora fara echipament tehnic, decat daca vrei sa nu mai iesi vreodata. Am rostit cateva propozitii formate din cuvinte de trei, patru si cinci litere, si ne-am intors acasa.

Casa INMH

2008-12-09T18:26:00.001+02:00

Intr-un final, e gata pe-afara. Arata foarte mult ca in proiect, cu exceptia tablei de cupru. In proiectul initial trebuia sa placam cu piatra respectivele zone de fatada, dar pe parcurs ne-am sucit (eu si beneficiarul) si am gasit solutia tablei de cupru care in timp se va oxida si va fi verde. Nu este un compromis, ci o imbunatatire a proiectului initial.

O facem si iarna.

2008-11-12T22:40:00.000+02:00

Mergem si iarna la scufundari, si chiar ne place. Ne place pentru ca Marea Neagra e limpede cand e rece, pentru ca plajele sunt goale, manelele nu suna nicaieri si se aude doar marea (si compresoarele lui Lupone).
Si date fiind aceste ideale conditii, am gasit ancora pe care am cautat-o asta vara fara succes, am facut o scufundare de noapte la ora 5, si am mai invatat un pic geografia locului. Iar cei 6 cursanti veniti la scufundari au avut parte de un weekend insorit perfect, cu o mare linistita si limpede.

Marea Rosie

2008-11-12T22:23:00.000+02:00

Am fost in Egipt. De fapt am fost sa facem scufundari in Marea Rosie. Imaginile spun tot.
Eram in cea mai limpede apa, prin gradinile de corali, si inca nu ma dezmeticeam. Eram la adancimi la care inca de-abia visam, si mi se parea normal. De-abia la a doua vizita cred ca voi incepe sa diger toate senzatiile, pentru ca, sincer, pentru prima data e prea mult, prea frumos, si cam totul de-o data. Pentru conditii perfecte de scufundare (peisaj subacvatic, vizibilitate, temperatura), Marea Rosie e locul. Dar unii dintre noi nu cauta conditiile perfecte si nici confortul perfect. Deci keep looking.
Restul pozelor pe picasa.

Pestera lui Inti

2008-09-30T20:52:00.001+03:00

Am mers in pestera asta pe mana Elenei care stia locul. De mult imi doream sa intru intr-o astfel de pestera, iar acum chiar s-a intamplat. Pe drum m-a tot intrebat daca am povestit cuiva unde merg, sa se stie unde suntem. In mintea mea imi tot ziceam - "Am zis ca merg in pestera lui Inti, ce trebuie mai mult?". Cand am ajuns la intrarea in pestera, am inteles de ce ar fi trebuit sa trimit niste coordonate, dar era prea tarziu - semnal gsm ioc. Intrarea in pestera este o gaura cat sa intri de-a latul umerilor, undeva sub un bolovan, in padure. Nu duce nicio poteca acolo, nu e niciun semn si nu e trecuta pe nicio harta.
Pestera face parte din locurile subterane ascunse, pe care nu le poti gasi decat daca mergi cu cineva care cunoaste locul. Speologii i-au zis pestera lui Inti, si au descoperit-o in '97. E un loc in care probabil nu au calcat mai mult de 50 de oameni, de o frumusete rara si extrem de fragila. Emotia de a intra intr-un loc in care o data intrat nu mai stie nimeni de tine nu prea poate fi descrisa, ci trebuie traita. Trebuie sa te tarasti pe coate pentru a trece intr-o galerie mai larga, dupa care trebuie sa te tarasti din nou, si de fiecare data ai parte de o surpriza.
Dupa ce treci de liliecii si paienjenii vaduva neagra de imediat dupa intrare si cobori pe scara putreda, incepe frumosul.
Am pus aici toate pozele http://picasaweb.google.com/tudor.ciocanescu/20080927PesteraLuiInti#.

Bucsoiu

2008-09-12T18:53:00.000+03:00

Traseu de o zi in Bucegi:
Caminul alpin, Pichetul rosu, La Prepeleac, Vf. Bucsoiu (2494m), Brana Caprelor, Malaiesti, Pichetul Rosu, Poiana Izvoarelor, Gura Diham, Busteni. - 13h.
Promitem sa mai facem - traseul este de o frumusete rara.

Tema - The WoW Factor

2008-09-04T23:41:00.001+03:00

Apartament in Bucuresti. (in comuniste, seria '80)

Marea Neagra, la adancime

2008-09-02T15:39:00.000+03:00

Underwater imaging courtesy of divebuddy Popescoo.

Diving

2008-08-26T15:25:00.002+03:00

Weekend de diving la Eforie, cu Marele Ramiro si scuba-buddy Elena, Raul si Popescu. Ioana_H a intrat si ea pe calea cea buna a scufundarilor, deci gasca creste cu efort minim. Weekendul s-a extins si peste ziua de luni (btw, incepe sa imi placa saptamana de lucru de 4 zile si ma voi gandi sa o implementez in mica mea intreprindere). Luni am fost in Bulgaria, mai intai la Tyulenovo (vezi mai jos), iar apoi intr-o mica statiune, cu un mic golf perfect pentru scufundari - Rusalka. Tyulenovo, cu toata faleza lui spectaculoasa, nu are sub apa decat o mare intindere de nisip. Nu am avut nici timp, nici conditii sa exploram mai mult zona, in primul rand din cauza curentului foarte puternic.

Valea Doftanei pe bicicleta

2008-08-26T15:01:00.000+03:00

Bucuresti-Brasov (cu trenul) | Brasov | Sacele |12km pe dn1A si dreapta pe drum forestier|
pasul Predelus | Traisteni | Tesila | Lacul Paltinului | Campina | Bucuresti

Total - 90km| diferenta de nivel - 600m| ~30km urcare.

Ultima tura cu bicicleta o facusem cu Vitec acum 6ani. De atunci, in fiecare vara imi propun sa o mai fac o data. Remarc ca pentru mine a devenit un sport mult prea agresiv cu organismul, in termeni de vibratii, lovituri mici si repetate, pozitie incomoda. Dupa o zi de ciclism nu m-am simtit deloc placut odihnit, ci mai degraba parca am fost batut sistematic de la mijloc in sus. Nu zic nimic de efort, si nu am nimic cu efortul sustinut; parerea mea este legata de confortul calatoriei.
Concluzia pe care am tras-o, in schimb, este ca daca ai un lucru pe care iti doresti sa-l faci, dar il tot amani, FA-L. Vei vedea ca ai evoluat, te-ai schimbat, si vei afla daca lucrul acela a iesit din sistemul tau de valori, sau a ramas acolo, bun de redescoperit oricand.

Scafandru in Venus

2008-07-30T19:17:00.000+03:00

Sau banana in parc. Atractie locala.

Tyulenovo

2008-07-15T14:08:00.000+03:00

Locul in care imi doream sa ajung de un an incoace, si amanam mereu din varii motive.
E foarte bine, e ceea ce ma asteptam sa fie - un sat de pescari cu 60 de locuitori la 25km de Vama Veche, cu cateva case pe o ulita cu salcami si cu o faleza senzationala. Apa e limpede, vizibilitatea e de 10m in larg. Cred ca asta va fi prima destinatie de diving.

Casa INMH incepe sa se arate

2008-07-15T13:35:00.003+03:00

Primul meu proiect incepe sa prinda forma. Constructia evolueaza greu. A inceput in 2006, si nimeni nu se grabeste nicaieri.

NAUI OPEN WATER DIVER. Primul pas

2008-07-15T13:27:00.001+03:00

Am inceput scufundarile. E prima ocupatie care imi vine manusa. Nu e nici un efort, totul e natural.

Casa din Carol

2008-07-15T13:20:00.001+03:00

E gata pe-afara.
Iar in proiect era asa:

Muzeul tehnic

2008-05-22T20:33:00.001+03:00

Stiati de el?

Hrvatska

2008-05-22T19:02:00.000+03:00

CROATIA
DUBROVNIK
O calatorie adevarata, pornita fara prea multe pregatiri, pe un drum despre care nu stiam prea multe. Am ajuns intr-un loc minunat, mai frumos decat limita legala, un oras cetate intre munte si mare. Am fost acolo in cel mai bun moment - la inceputul lui mai, cand toate tufele de glicina si mana maicii domnului erau in floare, iar orice colt al orasului mirosea a flori, spre bucuria nasurilor noastre nehalite, amortite cu praf de Bucuresti. Se pare ca oamenii de-acolo au stiut de secole ca vor construi un oras frumos, si l-au facut ca atare, fara complexe si fara compromisuri. Iar oamenii care sunt stabiliti acolo, nu si-ar schimba stilul de viata relaxat, mediteranean. Zecile de mii de turisti nu-i deranjeaza, ii bucura, fac parte din peisajul cotidian. Turismul este back-bone-ul intregii coaste dalmate, dar spre deosebire de bulgari si turci, localnicilor le lipseste acel servilism oriental suparator. Gazda noastra, Darko, a fost trasa sistematic de limba seara de seara despre tot ce inseamna calitatea vietii si stil de viata acolo. Incet, incet, incepem sa tesem o imagine despre fosta Iugoslavie. Viata e foarte scumpa, iar Dubrovnik e cel mai scump oras din Croatia.
La fiecare intrare in cetate e pusa o placa mare cu harta distrugerilor provocate de armata sarba in razboi. Darko imi arata ancadramentul de piatra de la o fereastra, spart de o bomba sarbeasca. Va trebui sa mai treaca cel putin o generatie pentru ca resentimentele sa se mai domoleasca. Incet, incet, incepi sa realizezi ce mare grozavie e un razboi. Nu ii poti acuza decat pe cei care au alimentat conflictul, in loc sa il stinga, si nu pe cei implicati. Acum e pace in Yugoslavia de aproape 14 ani. Nu mai are nimeni kalashnikoave si grenade in beci. Nu opreste nimeni masinile pe strada, politistii nu vor sa te jecmaneasca de ultimul euro (vezi bulgaria). Un politist bosniac nevorbitor de orice limba straina a reusit sa-mi dea o amenda de 16€ pentru viteza, dupa ce cu greu a gasit cnp-ul in permisul de conducere.
Mai departe, poze.

Cloud top♦

2008-05-22T18:51:00.000+03:00

INTRE TIMP, m-am mutat. Orasul incepe sa semene a oras, vazut de la etajul 9. Asa am trait toata copilaria, privind juma' de oras din balconul de la etajul 7 din Pitesti. Acum incep sa gust si eu din nou locuirea.

2008-03-29T12:15:00.001+02:00

Tema - Optimism in Tineretului