Pestera Alunii Negri

Am ajuns in decembrie in aceasta pestera dupa ce ne-am documentat cat de cat despre ea. Ce am aflat este ca e aproape de sosea, in localitatea Campul lui Neag, ca este printre cele mai labirintice pesteri din Romania, cu ramificatii pe n nivele, si cel mai important - se poate parcurge fara echipament tehnic. M-am dotat cu fir ghid, marcaje reflectorizante (vipusca de uniforma de politist) si multe baterii. Buuun. Am ajuns la fata locului, si am inceput cautarea, conform indicatiilor - "aproape de sosea, ascunsa in spatele unui palc de aluni" (de unde si numele). Am cautat-o timp de doua ore intr-o burnita marunta si deprimanta. Am intrat in vreo cinci grote care niciuna n-au fost ce trebuia si ne-am hotarat sa ne intoarcem. Dar totusi , sa mai cautam o data, si dup-aia plecam. Eh, am gasit-o. Cu un val nou de energie declansat de bucuria ca n-am venit degeaba (dar numai pe jumatate, caci eram deja bine obosit de cautare), am purces la explorare. Intr-adevar, pestera este foarte intortocheata. Nu are nimic spectaculos - doar galerii inguste si intortocheate. Si apoi, surpriza. Pestera nu se poate explora fara echipament tehnic, decat daca vrei sa nu mai iesi vreodata. Am rostit cateva propozitii formate din cuvinte de trei, patru si cinci litere, si ne-am intors acasa.

Casa INMH

Intr-un final, e gata pe-afara. Arata foarte mult ca in proiect, cu exceptia tablei de cupru. In proiectul initial trebuia sa placam cu piatra respectivele zone de fatada, dar pe parcurs ne-am sucit (eu si beneficiarul) si am gasit solutia tablei de cupru care in timp se va oxida si va fi verde. Nu este un compromis, ci o imbunatatire a proiectului initial.

O facem si iarna.

Mergem si iarna la scufundari, si chiar ne place. Ne place pentru ca Marea Neagra e limpede cand e rece, pentru ca plajele sunt goale, manelele nu suna nicaieri si se aude doar marea (si compresoarele lui Lupone).
Si date fiind aceste ideale conditii, am gasit ancora pe care am cautat-o asta vara fara succes, am facut o scufundare de noapte la ora 5, si am mai invatat un pic geografia locului. Iar cei 6 cursanti veniti la scufundari au avut parte de un weekend insorit perfect, cu o mare linistita si limpede.

Marea Rosie

Am fost in Egipt. De fapt am fost sa facem scufundari in Marea Rosie. Imaginile spun tot.
Eram in cea mai limpede apa, prin gradinile de corali, si inca nu ma dezmeticeam. Eram la adancimi la care inca de-abia visam, si mi se parea normal. De-abia la a doua vizita cred ca voi incepe sa diger toate senzatiile, pentru ca, sincer, pentru prima data e prea mult, prea frumos, si cam totul de-o data. Pentru conditii perfecte de scufundare (peisaj subacvatic, vizibilitate, temperatura), Marea Rosie e locul. Dar unii dintre noi nu cauta conditiile perfecte si nici confortul perfect. Deci keep looking.
Restul pozelor pe picasa.

Pestera lui Inti

Am mers in pestera asta pe mana Elenei care stia locul. De mult imi doream sa intru intr-o astfel de pestera, iar acum chiar s-a intamplat. Pe drum m-a tot intrebat daca am povestit cuiva unde merg, sa se stie unde suntem. In mintea mea imi tot ziceam - "Am zis ca merg in pestera lui Inti, ce trebuie mai mult?". Cand am ajuns la intrarea in pestera, am inteles de ce ar fi trebuit sa trimit niste coordonate, dar era prea tarziu - semnal gsm ioc. Intrarea in pestera este o gaura cat sa intri de-a latul umerilor, undeva sub un bolovan, in padure. Nu duce nicio poteca acolo, nu e niciun semn si nu e trecuta pe nicio harta.
Pestera face parte din locurile subterane ascunse, pe care nu le poti gasi decat daca mergi cu cineva care cunoaste locul. Speologii i-au zis pestera lui Inti, si au descoperit-o in '97. E un loc in care probabil nu au calcat mai mult de 50 de oameni, de o frumusete rara si extrem de fragila. Emotia de a intra intr-un loc in care o data intrat nu mai stie nimeni de tine nu prea poate fi descrisa, ci trebuie traita. Trebuie sa te tarasti pe coate pentru a trece intr-o galerie mai larga, dupa care trebuie sa te tarasti din nou, si de fiecare data ai parte de o surpriza.
Dupa ce treci de liliecii si paienjenii vaduva neagra de imediat dupa intrare si cobori pe scara putreda, incepe frumosul.
Am pus aici toate pozele http://picasaweb.google.com/tudor.ciocanescu/20080927PesteraLuiInti#.

Bucsoiu

Traseu de o zi in Bucegi:
Caminul alpin, Pichetul rosu, La Prepeleac, Vf. Bucsoiu (2494m), Brana Caprelor, Malaiesti, Pichetul Rosu, Poiana Izvoarelor, Gura Diham, Busteni. - 13h.
Promitem sa mai facem - traseul este de o frumusete rara.

Tema - The WoW Factor

Apartament in Bucuresti. (in comuniste, seria '80)

Marea Neagra, la adancime

Underwater imaging courtesy of divebuddy Popescoo.

Diving

Weekend de diving la Eforie, cu Marele Ramiro si scuba-buddy Elena, Raul si Popescu. Ioana_H a intrat si ea pe calea cea buna a scufundarilor, deci gasca creste cu efort minim. Weekendul s-a extins si peste ziua de luni (btw, incepe sa imi placa saptamana de lucru de 4 zile si ma voi gandi sa o implementez in mica mea intreprindere). Luni am fost in Bulgaria, mai intai la Tyulenovo (vezi mai jos), iar apoi intr-o mica statiune, cu un mic golf perfect pentru scufundari - Rusalka. Tyulenovo, cu toata faleza lui spectaculoasa, nu are sub apa decat o mare intindere de nisip. Nu am avut nici timp, nici conditii sa exploram mai mult zona, in primul rand din cauza curentului foarte puternic.

Valea Doftanei pe bicicleta

Bucuresti-Brasov (cu trenul) | Brasov | Sacele |12km pe dn1A si dreapta pe drum forestier|
pasul Predelus | Traisteni | Tesila | Lacul Paltinului | Campina | Bucuresti

Total - 90km| diferenta de nivel - 600m| ~30km urcare.


Ultima tura cu bicicleta o facusem cu Vitec acum 6ani. De atunci, in fiecare vara imi propun sa o mai fac o data. Remarc ca pentru mine a devenit un sport mult prea agresiv cu organismul, in termeni de vibratii, lovituri mici si repetate, pozitie incomoda. Dupa o zi de ciclism nu m-am simtit deloc placut odihnit, ci mai degraba parca am fost batut sistematic de la mijloc in sus. Nu zic nimic de efort, si nu am nimic cu efortul sustinut; parerea mea este legata de confortul calatoriei.
Concluzia pe care am tras-o, in schimb, este ca daca ai un lucru pe care iti doresti sa-l faci, dar il tot amani, FA-L. Vei vedea ca ai evoluat, te-ai schimbat, si vei afla daca lucrul acela a iesit din sistemul tau de valori, sau a ramas acolo, bun de redescoperit oricand.

Scafandru in Venus

Sau banana in parc. Atractie locala.

Tyulenovo

Locul in care imi doream sa ajung de un an incoace, si amanam mereu din varii motive.
E foarte bine, e ceea ce ma asteptam sa fie - un sat de pescari cu 60 de locuitori la 25km de Vama Veche, cu cateva case pe o ulita cu salcami si cu o faleza senzationala. Apa e limpede, vizibilitatea e de 10m in larg. Cred ca asta va fi prima destinatie de diving.

Casa INMH incepe sa se arate

Primul meu proiect incepe sa prinda forma. Constructia evolueaza greu. A inceput in 2006, si nimeni nu se grabeste nicaieri.

NAUI OPEN WATER DIVER. Primul pas

Am inceput scufundarile. E prima ocupatie care imi vine manusa. Nu e nici un efort, totul e natural.

Casa din Carol

E gata pe-afara.
Iar in proiect era asa: