Muzeul tehnic

Stiati de el?

Hrvatska

CROATIA
DUBROVNIK
O calatorie adevarata, pornita fara prea multe pregatiri, pe un drum despre care nu stiam prea multe. Am ajuns intr-un loc minunat, mai frumos decat limita legala, un oras cetate intre munte si mare. Am fost acolo in cel mai bun moment - la inceputul lui mai, cand toate tufele de glicina si mana maicii domnului erau in floare, iar orice colt al orasului mirosea a flori, spre bucuria nasurilor noastre nehalite, amortite cu praf de Bucuresti. Se pare ca oamenii de-acolo au stiut de secole ca vor construi un oras frumos, si l-au facut ca atare, fara complexe si fara compromisuri. Iar oamenii care sunt stabiliti acolo, nu si-ar schimba stilul de viata relaxat, mediteranean. Zecile de mii de turisti nu-i deranjeaza, ii bucura, fac parte din peisajul cotidian. Turismul este back-bone-ul intregii coaste dalmate, dar spre deosebire de bulgari si turci, localnicilor le lipseste acel servilism oriental suparator. Gazda noastra, Darko, a fost trasa sistematic de limba seara de seara despre tot ce inseamna calitatea vietii si stil de viata acolo. Incet, incet, incepem sa tesem o imagine despre fosta Iugoslavie. Viata e foarte scumpa, iar Dubrovnik e cel mai scump oras din Croatia.
La fiecare intrare in cetate e pusa o placa mare cu harta distrugerilor provocate de armata sarba in razboi. Darko imi arata ancadramentul de piatra de la o fereastra, spart de o bomba sarbeasca. Va trebui sa mai treaca cel putin o generatie pentru ca resentimentele sa se mai domoleasca. Incet, incet, incepi sa realizezi ce mare grozavie e un razboi. Nu ii poti acuza decat pe cei care au alimentat conflictul, in loc sa il stinga, si nu pe cei implicati. Acum e pace in Yugoslavia de aproape 14 ani. Nu mai are nimeni kalashnikoave si grenade in beci. Nu opreste nimeni masinile pe strada, politistii nu vor sa te jecmaneasca de ultimul euro (vezi bulgaria). Un politist bosniac nevorbitor de orice limba straina a reusit sa-mi dea o amenda de 16€ pentru viteza, dupa ce cu greu a gasit cnp-ul in permisul de conducere.
Mai departe, poze.

Cloud top♦

INTRE TIMP, m-am mutat. Orasul incepe sa semene a oras, vazut de la etajul 9. Asa am trait toata copilaria, privind juma' de oras din balconul de la etajul 7 din Pitesti. Acum incep sa gust si eu din nou locuirea.