Thailanda - epilog

Am plecat din Thailanda dintr-o data. Drumul de intoarcere s-a derulat cu repeziciune de pe strada principala din Krabi pana la usa apartamentului din Iancului, timp de 57ore, fara nicio surpriza si parca intr-o transa. Ajuns in Bucuresti, locul imi era de o familiaritate suparatoare si nu avea nimic in comun cu ultimele 40 de zile. Diferenta era atat de mare, incat perioada petrecuta acolo parea ca apartine unui vis ale carui detalii te chinui sa le pui cap la cap. Am intrat in casa, si am scos din bagaj toate micile suveniruri si cele cateva obiecte pe care mi le-am luat din Tailanda si le-am insirat pe masa ca intr-o expozitie menita sa tina vie amintirea. Apoi am constientizat - prezentul e aici, acum si nu poate fi altfel decat exact asa cum este. Problema si durerea se trageau din alta sursa - nu apucasem sa ma despart cum trebuie de niciunul din locurile prin care am trecut si nici de oamenii pe care i-am cunoscut. Am trecut cu vederea de fiecare data acel moment al despartirii, refuzand sa constientizez ca se intampla si m-am refugiat in confortul psihic al calatoriilor lungi, stiind ca de fiecare data ma voi intalni cu locuri noi care imi vor tine constiinta ocupata. Dar drumul de intoarcere nu s-a adus decat pe sine ca noutate, si la finalul lui asteapta suparator intalnirea cu tine insuti.
In concluzie, e cazul sa-mi iau ramas bun (in ordinea aparitiei pe ecran) de la:
Chai, Apple, Kavil, Tuppeny, Robbie, Kaa, Maam, Andrei, Cristi, Ioana, Nii, Vilai, Daeng, Boy, Brad, Autain, Kip, Opor, Jennifer, Charlie, Pee si de la toti ceilalti ale caror nume nu mi le mai amintesc sau pe care nu le-am aflat vreodata, dar cu care drumul meu s-a intersectat.

***