Am mers in pestera asta pe mana Elenei care stia locul. De mult imi doream sa intru intr-o astfel de pestera, iar acum chiar s-a intamplat. Pe drum m-a tot intrebat daca am povestit cuiva unde merg, sa se stie unde suntem. In mintea mea imi tot ziceam - "Am zis ca merg in pestera lui Inti, ce trebuie mai mult?". Cand am ajuns la intrarea in pestera, am inteles de ce ar fi trebuit sa trimit niste coordonate, dar era prea tarziu - semnal gsm ioc. Intrarea in pestera este o gaura cat sa intri de-a latul umerilor, undeva sub un bolovan, in padure. Nu duce nicio poteca acolo, nu e niciun semn si nu e trecuta pe nicio harta.
Pestera face parte din locurile subterane ascunse, pe care nu le poti gasi decat daca mergi cu cineva care cunoaste locul. Speologii i-au zis pestera lui Inti, si au descoperit-o in '97. E un loc in care probabil nu au calcat mai mult de 50 de oameni, de o frumusete rara si extrem de fragila. Emotia de a intra intr-un loc in care o data intrat nu mai stie nimeni de tine nu prea poate fi descrisa, ci trebuie traita. Trebuie sa te tarasti pe coate pentru a trece intr-o galerie mai larga, dupa care trebuie sa te tarasti din nou, si de fiecare data ai parte de o surpriza.
Dupa ce treci de liliecii si paienjenii vaduva neagra de imediat dupa intrare si cobori pe scara putreda, incepe frumosul.
Am pus aici toate pozele http://picasaweb.google.com/tudor.ciocanescu/20080927PesteraLuiInti#.
Postări
