DESIGN INTERIOR #32

Caffe Doncafe, chiar in sediul lor si drumul de la intentie la realizare. In jumatatea din stanga a imaginilor se vede ce s-a proiectat, in jumatatea din dreapta - ce s-a realizat.
Design si concept - ARCHITECTURE UNITED (subsemnatul)
Realizare - Illustra Design/Sun Deco (Cristina & Dragos Lazarescu)

AC-DC Bucuresti, 16mai

Cam așa s-a văzut de unde am fost eu, adică din normal circle. Mi-am promis că la următorul concert la care voi merge îmi voi lua bilete fix sub scenă, că m-am săturat de proiecții si monitoare - vreau fiu printre ăia pe care sare transpirația celor de pe scena.

Thailanda - epilog

Am plecat din Thailanda dintr-o data. Drumul de intoarcere s-a derulat cu repeziciune de pe strada principala din Krabi pana la usa apartamentului din Iancului, timp de 57ore, fara nicio surpriza si parca intr-o transa. Ajuns in Bucuresti, locul imi era de o familiaritate suparatoare si nu avea nimic in comun cu ultimele 40 de zile. Diferenta era atat de mare, incat perioada petrecuta acolo parea ca apartine unui vis ale carui detalii te chinui sa le pui cap la cap. Am intrat in casa, si am scos din bagaj toate micile suveniruri si cele cateva obiecte pe care mi le-am luat din Tailanda si le-am insirat pe masa ca intr-o expozitie menita sa tina vie amintirea. Apoi am constientizat - prezentul e aici, acum si nu poate fi altfel decat exact asa cum este. Problema si durerea se trageau din alta sursa - nu apucasem sa ma despart cum trebuie de niciunul din locurile prin care am trecut si nici de oamenii pe care i-am cunoscut. Am trecut cu vederea de fiecare data acel moment al despartirii, refuzand sa constientizez ca se intampla si m-am refugiat in confortul psihic al calatoriilor lungi, stiind ca de fiecare data ma voi intalni cu locuri noi care imi vor tine constiinta ocupata. Dar drumul de intoarcere nu s-a adus decat pe sine ca noutate, si la finalul lui asteapta suparator intalnirea cu tine insuti.
In concluzie, e cazul sa-mi iau ramas bun (in ordinea aparitiei pe ecran) de la:
Chai, Apple, Kavil, Tuppeny, Robbie, Kaa, Maam, Andrei, Cristi, Ioana, Nii, Vilai, Daeng, Boy, Brad, Autain, Kip, Opor, Jennifer, Charlie, Pee si de la toti ceilalti ale caror nume nu mi le mai amintesc sau pe care nu le-am aflat vreodata, dar cu care drumul meu s-a intersectat.

***

Ko Phangan

Ce poti sa spun despre insula in care am petrecut mai bine de doua saptamani din cele 6 pe care le-am avut la dispozitie? Ca am inceput sa ma simt ca acasa aici? Ca deja m-au adoptat localnicii? Ca parca am impartit casa in care stau cu Andrei dintotdeauna? (Andrei sta aici un an, fericitul) Cel mai bine e sa mai pun un rand de poze.

Ao Nang

Un fel de Mamaia, versiunea imbunatatita, si cu peisaje din alta lume. Prea turistic, totusi, pentru gustul meu.

Khao Phanom Bencha, parcul national

Din nou cascade, din nou pesteri, galerii, pereti de stanca si jungla tropicala.
Highlight – Khao Phueng Cave – o pestera la care se ajunge dupa un urcus abrupt pe un perete, cu galerii de 30-40m.
Ma intreb daca te poti plictisi de tara asta vreodata.

Wat Tham Suea – Tiger Cave Temple

Din Krabi am vazut in prima zi, la cativa km de oras, chedi-ul unui templu pe varful unui munte. Muntii de aici sunt ca niste dinti de roca cu pereti verticali care ies din padurea tropicala. Mi-am zis – sigur acolo se ajunge doar cu elicopterul. Ei bine nu. Cand am ajuns in incinta templului am dat peste o alee si un indicator pe care scria simplu “To the top – 1300 stairs”. Din nou, mi-am zis in barba – o nimica toata. Doar ca era amiaza, cald, soare si jungla. In zona aflata cam in al doilea sfert al scarilor traieste o populatie de macaci lipsiti de absolout orice complexe, care mai arunca din cand in cand cu pietre, fura obiectele pe care le pui langa tine sau pur si simplu ocupa cu nesimtire scarile. Dupa ce am trecut de ei deja ma simteam ca in jocurile pe calculator, asteptand nivelul 2. Si a venit. Treptele nu mai erau de 20cm incepusera sa bata in 40-50cm. Nivelul 3 – am ajuns pe varf, la micul templu, unde trebuie sa te descalti, si sa calci pe lespezile de piatra bine incinse de soare. Deci soarele batea si de jos, si de sus. Am facut pozele, am mai baut 2l de apa si am pornit inapoi. A fost unul din acele momente in care imi doream sa am o parapanta la mine, dar a trebuit sa o iau inapoi in jos pe scari si sa injur printre dinti macacii.
La baza muntelui, pe partea opusa sunt chiliile calugarilor budisti si mici altare amenajate in grote, intr-un loc rupt de lume si in care se aud doar zgomotele padurii.

Khlong Thom, parcul national

“Sra Morakot (The Emerald Pool)” – seria de lacuri cu culori ireale – pete de albastru in jungla, pur si simplu. L-am vazut si am ramas mut.

“Hot Waterfall” este o cascada cu apa termala (40grade) care curge in trepte si care a format in fiecare treapta un bazin ca un jacuzzi, cu pereti netezi si numai buni de balacit. La baza cascadei, apa este rece (25grade), numai buna sa te racoresti dupa baia calda. Cand am intrat in cascada, afara erau cam 30grade, si nu stiam la ce sa ma astept. Contrar aparentelor, senzatia este extraordinara.