Din Krabi am vazut in prima zi, la cativa km de oras, chedi-ul unui templu pe varful unui munte. Muntii de aici sunt ca niste dinti de roca cu pereti verticali care ies din padurea tropicala. Mi-am zis – sigur acolo se ajunge doar cu elicopterul. Ei bine nu. Cand am ajuns in incinta templului am dat peste o alee si un indicator pe care scria simplu “To the top – 1300 stairs”. Din nou, mi-am zis in barba – o nimica toata. Doar ca era amiaza, cald, soare si jungla. In zona aflata cam in al doilea sfert al scarilor traieste o populatie de macaci lipsiti de absolout orice complexe, care mai arunca din cand in cand cu pietre, fura obiectele pe care le pui langa tine sau pur si simplu ocupa cu nesimtire scarile. Dupa ce am trecut de ei deja ma simteam ca in jocurile pe calculator, asteptand nivelul 2. Si a venit. Treptele nu mai erau de 20cm incepusera sa bata in 40-50cm. Nivelul 3 – am ajuns pe varf, la micul templu, unde trebuie sa te descalti, si sa calci pe lespezile de piatra bine incinse de soare. Deci soarele batea si de jos, si de sus. Am facut pozele, am mai baut 2l de apa si am pornit inapoi. A fost unul din acele momente in care imi doream sa am o parapanta la mine, dar a trebuit sa o iau inapoi in jos pe scari si sa injur printre dinti macacii.
La baza muntelui, pe partea opusa sunt chiliile calugarilor budisti si mici altare amenajate in grote, intr-un loc rupt de lume si in care se aud doar zgomotele padurii.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu